Depresia sau dușmanul tăcut….

Aleg să scriu despre acest subiect, deoarece, în ultima perioadă am observat o creștere agravantă a numărului persoanelor cu simptome specifice depresiei.

Depresia este una dintre cele mai devastatoare tulburări mentale, din nefericire, aproximativ 60% dintre cei care suferă de depresie nu primesc niciodată ajutor specializat, acest fapt ducând la agravarea stării de sănătate și cel mai grav la suicid.

Cele doua simptome principale ale unui episod depresiv major sunt:

-o stare de deprimare sau tristețe

-pierderea marcantă a interesului sau a plăcerii de a desfășura aproape orice activitate

Alte simptome pot fi:

–insomnia sau hipersomnia

-câștig sau pierdere semnificativă în greutate

-sentimente de vinovăție sau lipsă de valoare

-oboseală

-dificultăți de concentrare și de luare a deciziilor

-retard psihomotor sau agitație

-gânduri recurente legate de moarte sau suicid

Persoana trebuie să prezinte cel puțin cinci dintre aceste simptome, dintre care unul trebuie să fie dispoziție depresivă sau pierderea interesului /plăcerii de a desfășura activități obișnuite. Aceste simptome trebuie să fie prezente aproape zilnic timp de cel puțin două săptămâni și să afecteze capacitatea individului de a funcționa, materializată în dificultăți pe care le întâmpină în activitatea profesională, în relațiile interpersonale sau în incapacitatea de a se bucura de viață în general.

În cazul copiilor si adolescenților poate apărea mai degrabă o dispoziție iritabilă sau capricioasă decât o dispoziție tristă sau abătută, acest tablou clinic trebuie diferențiat de tiparul de iritabilitate al copilului atunci când acesta este frustrat.

Nu se consemnează ca episod depresiv major situația în care simptomele pot fi explicate de o afecțiune medicală generală sau de folosirea anumitor substanțe.

Pe lângă prezența unui episod depresiv major, diagnosticul formal de tulburare depresivă majoră impune excluderea câtorva posibilități:

-să nu fi existat niciodată un episod hipomaniacal ori mixt;

 -simptomele trebuie diferențiate de cele care apar în anumite tulburări psihotice;

După diagnosticare, depresia poate fi descrisă printr-o serie de clasificări, pentru a-i indica statutul și evoluția clinică.

Cifrele indicând prevalența pe tot parcursul vieții sunt de două ori mai ridicate la femei decât la bărbați, rata tentativei de suicid este mai mare în cazul femeilor, dar suicidul complet este mai frecvent în cazul bărbaților care folosesc metode mai letale de suicid.

Cine sunt persoanele cele mai expuse depresiei

-persoanele ai căror părinții au divorțat, s-au despărțit ori au murit în timpul copilăriei lor (cu toate că pierderea unui părinte este asociată cu un risc ridicat de a suferi de depresie mai târziu, este foarte important modul în care s-a gestionat aceasta situație)

-abuzul sexual sau orice fel de abuz este asociat unui risc crescut de depresie

-stiluri negative de atribuire în perioada copilărie

-conflictele conjugale

-istoricul familial de depresie, suicid, alcoolism

-persoanele separate, divorțate sau cele care au rămas văduve

-istoric personal de automutilare sau vătămare, cu inter-relaționare socială limitată și care se percep pe sine ca fiind o povară pentru ceilalți

O parte dintre pasii necesari pentru a depista si trata depresia

EVALUAREA  CLINICĂ (se efectuează de către psihologul clinician pe parcursul a 2-3 întâlniri și conține interviu clinic amănunțit, observație, testare psihologică și evaluarea riscului de suicid )

Toți pacienții diagnosticați cu depresie trebuie să fie îndrumați și către medicul psihiatru pentru a beneficia, în paralel cu intervenția psihologică și de medicamentația specifică.

FAMILIARIZAREA CU INTERVENȚIA

Imediat după terminarea evaluării inițiale, pacientul trebuie anunțat că a fost diagnosticat cu depresie, să fie informat despre conceptualizarea cazului său, care este planul de intervenție și să-i fie oferite materiale pentru lectură.

Planul de intervenție poate să descrie intervenții comportamentale, cognitive, interpersonale, de cuplu și biomedicale care ar putea fi considerate relevante. Pacientul află modul în care se va desfășura terapia și ce asteptări avem de la ei ca pacienți.

STABILIREA OBIECTIVELOR

Stabilirea obiectivelor este deosebit de importantă, mai ales în cazul pacienților cu depresie care se simt lipsiți de speranță. Terapeutul poate ajuta un astfel de pacient să identifice obiective pentru ziua următoare, pentru câteva zile, săptămâni, luni, sau chiar pentru un an, încurajând mereu o atitudine proactivă față de viitor.

ACTIVAREA COMPORTAMENTALĂ

Unul din scopurile principale ale intervenției în cazul unui pacient depresiv este creșterea frecvenței comportamentelor recompensatorii și productive. Activarea comportamentală, care combină planificarea recompenselor și programarea activităților, este o cale prin care se poate atinge acest scop.

Există multe alte metode de intervenție comportamentală care pot fi folosite atunci când este nevoie.

INTERVENȚII COGNITIVE

Informarea pacientului în legătură cu diverse tipuri de distorsiuni cognitive, ulterior, pacientul este ajutat să identifice și să clasifice propriile gânduri automate, distorsionate, să identifice asumpțiile dezaptative subiacente și schemele cognitive negative, să poată folosi o paletă largă de tehnici prin care să poată disputa aceste gânduri, convingeri și scheme.

CREȘTEREA REZISTENȚEI LA EPISOADE DEPRESIVE VIITOARE

Mulți pacienți cu depresie sunt vulnerabili la episoade de recădere, fapt pentru care este benefic tratamentul de menținere cu medicație antidepresivă si continuarea terapiei (acolo unde situația o impune), odată cu reducerea simpomatologiei inițiale.

FINALIZAREA TERAPIEI

Este recomandată reducerea treptată a numărului de sedințe, în această perioadă pacientul trebuie să continuie exersarea exercițiilor din cadrul terapiei, deoarece continuarea lor este un predicator foarte bun pentru menținerea progreselor din terapie. De asemenea, acesta trebuie informat că poate reveni în terapie dacă simptomele depresiei revin.

 Scurte concluzii:

Depresia nu este ” un răsfăț” sau o “lipsă a activității”,  depresia este o tulburare psihică gravă, care dincolo de faptul că afectează pacientul pe toate planurile, ea poate duce la suicid, fapt pentru care este necesară evaluarea si interventia cât mai rapidă atunci când o persoană se confruntă cu simptome specifice depresiei.

ACCEPTAREA ESTE PRIMUL PAS SPRE VINDECARE!

Bibliografie -PLANURI DE TRATAMENT ȘI INTERVENȚII PENTRU DEPRESIE ȘI ANXIETATE, autori ROBERT L.LEAHY, STEPHEN J.F. HOLLAND, LATA K. McGINN